Acum un an (şi un pic mai bine) am postat despre prima mea nuntă, cununia civilă.
După cum mulţi, cred că, aşteaptă deja, am reuşit să pun poze(doar o mică, mică parte) de la ultimele două nunţi, cea din România, respectiv din Polonia, deci ....
Pentru cele din România, aici.
Pentru cele din Polonia, aici.
Tocmai mă întrebase un coleg din ţară care este atmosfera în Anglia înaintea campionatului european şi nu am ştiut ce să îi zic. Faptul că ei nu s-au calificat este încă o rană deschisă.
Astăzi de dimineaţă, un coleg de serviciu, îmi zice de The Guardian, are o serie de articole în care recomandă cititorii sa fie suporterii unei echipe de la Euro 2008 împreună cu argumente. Astăzi a fost rândul României. Articolul poate fi găsit aici.
După ce am citit articolul, colegul a venit la mine şi m-a întrebat: este chiar aşa de rău traficul în Bucureşti?
Şi ... nu la marmacie :D
După o mai lungă perioadă de căutat un loc de muncă(dar despre asta într-un post viitor), astăzi am primit un telefon cu un răspuns afirmativ.
Se zică că de ceea ce fugi tocmai de aia nu scapi. Dacă în ţară m-am tot ferit de Bucureşti că e aglomerat, noul meu loc de muncă va fi în capitala Marii Britanii, Londra, ce are oficial peste 7.5 milioane oameni.
Mai multe detalii în posturile următoare.
De ceva vreme, adică de mai mulţi ani, folosesc cu regularitate Mozila Firefox pentru navigare web. În toată această perioadă câteva persoane, printre care şi sora mea, "încearcă" să mă convingă de faptul ca IE este superior lui Firefox.
Aş putea să încep să enumăr nu ştiu câte motive pentru care Firefox este mult superior IE, dar am să mă opresc doar la unul. Cred că cel mai important motiv pentru care folosim internetul este accesul la foarte multă informaţie. Sunt o multitudine de pagini web care oferă soluţii de căutare a informaţiei, dar eu tot nu sunt mulţumit, vreau ca să pot căuta informaţa direct din browser fără să trebuiască să mai deschid un nou tab şi să tastez adresa paginii web ..... yeah ...
La această problemă am găsit două soluţii de care poate puţini ştiu:
Să zicem că am primit leapşa de aici şi m-am hotărât să scriu câteva rânduri despre anul ce tocmai s-a încheiat.
Deci ...
Pe plan personal:
Sunt nu ştiu câte situri româneşti care nu folosesc diacritice. Ce mă enervează cel mai mult e că în această categorie intră şi unele ziare cu tiraj destul de mare. Dacă tot fac un articol şi îl mai postează şi pe pagina lor, nu înţeleg de ce nu lasă diacriticele, de ce se aruncă la gunoi cu limba română? O scuză ar fi că nu au o tastatură în limba română, dar frate, dacă nu ai aşa ceva cum mai ai pretenţia să te numeşti jurnalist.
Iată că cineva care s-a săturat la fel ca mine sau ca alţii, a pus mâna şi a făcut ceva cu adevărat util, şi anume un instrument on line care să transforme un text fără diacritice în unul cu diacritice. Acesta poate fi găsit aici şi recomand să îl testaţi fără să trebuiască să plătiţi sau să vă înregistraţi. E un instrument simplu de utilizat şi mai ales, la îndemâna oricui. Tot respectul pentru cei care l-au făcut.
O altă unealtă folositoare e "GMail Calendar" conceput, realizat şi dat spre libera utilizare tuturor doritorilor de către Edi. Omul şi-a pus mintea la contribuţie şi a scris un scriptuleţ care să îi afişeze în pagina home de la contul de GMail, următoarele evenimente din calendar. Super elegant şi util. Încă o dată jos pălăria pentru ceea ce a ieşit din mâinile lui Edi.
Cam atât, şi dacă o să mai aflu de aşa lucruri interesante o să mai revin şi cu alte posturi.
De ceva vreme mă tot chinui să pun nişte poze pe net din Edinburgh, ca să fiu mai sincer de cam două săptămâni de când am fost pe acolo. Se pare că în fiecare zi intervine ceva şi tot mă iau cu altele şi cam uit să mai scriu nişte rânduri pe blog. Deci pozele sunt aici.
Un oraş frumos, destul de diferit de cele din sudul Marii Britanii, dar de fapt ce te aştepţi, doar e în Scoţia. Câteva lucruri m-au uimit totuşi la acest oraş. În primul rând, tot timpul cât am fost prin oraş a bătut vântul de am crezut că ma ia pe sus. De la o vreme a început să mă doară şi urechile de la atâta curent. Culmea este că, atunci cănd ne-am dus sa vizităm o plajă, contrar aşteptărilor mele, nici măcar o adiere de vânt. Destul de ciudat, pentru că în mijlocul oraşului am crezut că îmi explodează urechile.
Cel mai ciudat e faptul că, pe lângă vremea urâtă, aproape tot timpul puteai să auzi melodia de la maşina cu îngheţată. Mă întreb cine mai avea nevoie de aşa ceva.
O altă chestie care m-a uimit, cu toate că mă aşteptam la aşa ceva, destul de mulţi bărbaţi erau în fuste. Şi nu doar aşa, ici colo, ci peste tot. Chiar şi sâmbătă noaptea în cluburi sau chiar în mijlocul zilei atunci când era vântoasa mai mare. Trebuie să apeciez şi să am tot respectul pentru "mămdria lor naţională".
În final aş dori să zic un bun venit în lumea blogerilor unui foarte drag prieten, vali. Aştep la cât mai multe posturi de la tine.
