Punct şi de la capăt

E drept că de mult nu am mai postat nimic pe blog, dar am şi o scuză.

Nu ştiu dacă aţi văzut filmul "Van Wilder"(o comedie tipic americană) , dar se pare că am ceva în comun cu actorul principal şi anume faptul că am petrecut 7 ani în facultate. Da, e adevărat, am dat şi examenul final şi l-am şi luat. Nota nu a contat şi oricum nu cred că interesează pe cineva, de notat este diferenţa dintre locul la admitere si cel de la disertaţie, deci se poate trage concluzia că totuşi am învăţat ceva.

În rest acum nu mai fac nimic, doar suport căldura şi dorm, destul de mult. Ieri eram pe stradă şi parcă respiram foc iar orice adiere de vând mult aşteptată, nu era decât praf în ochi, atât la propriu cât şi la figurat.

Chiar dacă aceste zile au fost mai agitate pentru mine, începând cu pierderea unui avion şi terminând cu acest examen, am putut totuşi să imi dau seama mai mult decât niciodată de cât de bine este să ai prieteni.

Cineva spunea că bogăţia adevărată nu se măsoară în bani ci în câţi prieteni adevărţi ai, lucru cu care sunt perfect de acord şi nu pot să afirm decăt că sunt cel mai bogat om. Nu pot decât să le mulţumesc tuturor (şi cred că se stiu, nu trebuie să dau nume) că îmi sunt prieteni şi mi-au fost alături atunci când am avut nevoie şi chiar s-au lăsat pe ei pentru mine: vă multumesc.

În final aş vrea să urez încă o data casă de piatră şi fericire celor doi prieteni foarte dragi mie, Oana şi Dan, ce tocmai şi-au unit destine. Vă doresc tot binele şi mă foarte bucur pentru voi.