Recomandări

Sunt nu ştiu câte situri româneşti care nu folosesc diacritice. Ce mă enervează cel mai mult e că în această categorie intră şi unele ziare cu tiraj destul de mare. Dacă tot fac un articol şi îl mai postează şi pe pagina lor, nu înţeleg de ce nu lasă diacriticele, de ce se aruncă la gunoi cu limba română? O scuză ar fi că nu au o tastatură în limba română, dar frate, dacă nu ai aşa ceva cum mai ai pretenţia să te numeşti jurnalist.

Iată că cineva care s-a săturat la fel ca mine sau ca alţii, a pus mâna şi a făcut ceva cu adevărat util, şi anume un instrument on line care să transforme un text fără diacritice în unul cu diacritice. Acesta poate fi găsit aici şi recomand să îl testaţi fără să trebuiască să plătiţi sau să vă înregistraţi. E un instrument simplu de utilizat şi mai ales, la îndemâna oricui. Tot respectul pentru cei care l-au făcut.

O altă unealtă folositoare e "GMail Calendar" conceput, realizat şi dat spre libera utilizare tuturor doritorilor de către Edi. Omul şi-a pus mintea la contribuţie şi a scris un scriptuleţ care să îi afişeze în pagina home de la contul de GMail, următoarele evenimente din calendar. Super elegant şi util. Încă o dată jos pălăria pentru ceea ce a ieşit din mâinile lui Edi.

Cam atât, şi dacă o să mai aflu de aşa lucruri interesante o să mai revin şi cu alte posturi.

Edinburgh

De ceva vreme mă tot chinui să pun nişte poze pe net din Edinburgh, ca să fiu mai sincer de cam două săptămâni de când am fost pe acolo. Se pare că în fiecare zi intervine ceva şi tot mă iau cu altele şi cam uit să mai scriu nişte rânduri pe blog. Deci pozele sunt aici.

Un oraş frumos, destul de diferit de cele din sudul Marii Britanii, dar de fapt ce te aştepţi, doar e în Scoţia. Câteva lucruri m-au uimit totuşi la acest oraş. În primul rând, tot timpul cât am fost prin oraş a bătut vântul de am crezut că ma ia pe sus. De la o vreme a început să mă doară şi urechile de la atâta curent. Culmea este că, atunci cănd ne-am dus sa vizităm o plajă, contrar aşteptărilor mele, nici măcar o adiere de vânt. Destul de ciudat, pentru că în mijlocul oraşului am crezut că îmi explodează urechile.

Cel mai ciudat e faptul că, pe lângă vremea urâtă, aproape tot timpul puteai să auzi melodia de la maşina cu îngheţată. Mă întreb cine mai avea nevoie de aşa ceva.

O altă chestie care m-a uimit, cu toate că mă aşteptam la aşa ceva, destul de mulţi bărbaţi erau în fuste. Şi nu doar aşa, ici colo, ci peste tot. Chiar şi sâmbătă noaptea în cluburi sau chiar în mijlocul zilei atunci când era vântoasa mai mare. Trebuie să apeciez şi să am tot respectul pentru "mămdria lor naţională".

În final aş dori să zic un bun venit în lumea blogerilor unui foarte drag prieten, vali. Aştep la cât mai multe posturi de la tine.