Dat fiind faptul că universitatea a organizat o excursie la York, nu puteam să ratez aşa ceva. Cu toate că se anunţa destul de obositor (trebuia să merg 2,5 - 3 ore cu autobuzul, iar seara aveam o aniversare) nu puteam să ratez aceasta ocazia, eram conştient că de capul meu nu aveam să ma duc. Poze aici.
Pe drum, am rămas surprins de două lucruri: cu toate că afară era înnorat şi săptamana asta am avut parte de ploi, chiar şi de zăpada, am putut să văd o instalatie de irigatie şi pe deasupra mai si functiona. Nu am putut decât să mă gândesc, că acolo era o ferma specializată în cultura de orez. Al doilea lucru care m-a uimit a fost prezenţa unor semne de circulaţie pe autostradă, cum ar fi: atenţie pietoni sau atenţie cai cu călăreţi (nu am găsit aceste semne până acum ca să văd exact ce semnificaţie au sau cum se numesc, aşa că am ghicit). Cu toate că acea autostradă era una din cele mai largi pe care le-am văzut în Anglia (5+1 benzi pe sens) era puţin probabil sa poti vedea fie oameni fie animale pe autostradă.
York este un orăşel destul de vechi cu strădute înguste şi pline de flori. Le poţi vedea aproape la fiecare geam, şi nu numai. Se puteau vedea o groază de narcise peste tot în oraş, chiar si crescute sălbatic. Din acest punct de vedere poate fi numit “Olanda” narciselor. Centrul oraşului este încercuit de către vechiul zid al unei foste cetăţi. Este destul de interesant cum noul oraş a luat naştere pe ruinele vechii urbe. La orice pas poţi să vezi cum noul cu vechiul se îmbină într-o armonie totală. Peste tot în centrul oraşului sunt o mulţime de restaurante tradiţionale alături de magazine de dulciuri şi cele de bijuterii.
Cu toate că am avut ghinionul să gasesc nişte muzee închise am profitat din plin de oportunitatea de a vizita centrul oraşului fiind călăuzit de un miros de ciocolată caldă şi brioşe ce învăluia toate strazile. Abia mai tarziu am aflat că responsabilă de acea aromă îmbietoare este o fabrică de ciocolată de la marginea oraşului.
Cu toate că nu beneficiam de aşa mult timp am petrecut aproximativ două ore în Muzeul Căii Ferate din Anglia. Unul din cele mai impresionante muzee pe care l-am văzut. Nu cred că îţi ajunge nici măcar o zi să poţi să vezi toate exponatele. De apreciat este atât multitudinea de exponate cât şi starea acestora, într-o condiţie excelentă, până la ultimul detaliu. De remarcat este şi modul în care este conceput acest muzeu, nu numai că poţi sa vezi şi să atingi diferite obiecte, dar poţi beneficia şi de o incursiune în atelier unde ai senzatia unui pas în trecut. De la zgomotul specific pana la mirosurile acelor timpuri totul este creat pentru a putea să retrăieşti realmente senzaţia acelor vremuri. Un alt lucru are m-a uimit era faptul că totul era cu intrarea liberă.
Poate cel mai atractiv obiectiv turistic îl reprezintă biserica York Minster, cea mai mare catedrala gotica din nordul Europei. Din pacate nici pe aceasta nu am reusit sa o vedem în interior datorită timpului scurt.
Cu toate că vorbisem cu o prietenă de a mea care era în York, că o sa vizitez oraşul, am uitat să îi cer numarul de telefon ca să o sun şi să ne întâlnim ştiam doar că lucrează lângă York Minster. Îninte de ora de plecare ne îndreptam spre autocar şi am zis să trecem încă o dată pe lângă biserică şi poate să intrăm undeva să bem ceva cald, pentru că eram destul de înfriguraţi după o zi de plimbat. Minunea a fost să mă întâlnesc accidental cu prietena mea chiar în faţa intrării principale a bisericii.
Astfel m-a invitat pe mine şi pe prietenii mei la un ceai englezesc la ora 5. Ţin să ii multumesc încă o dată pentru ceai, care a fost bine primit. Îmi aduc aminte de o vorbă „Munte cu munte se întâlneşte, dar om cu om”, care uite că s-a mai apicat încă o dată. Cine se putea gândi că doi or suceveni să se întâlnească la un ceai în York.
Pentru toţi cei care au ocazia de a vizita acest oraş, îl recomand cu căldură şi sfătuiesc pe oricine face acest lucru să rezerve măcar două, trei zile pentru asa ceva.
